Când însuşi glasul de Mihai Eminescu

Când însuşi glasul

de Mihai Eminescu

Când însuşi glasul gândurilor tace,
Mă-ngână cântul unei dulci evlavii,
Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?

Puterea nopţii blând însenina-vei
Cu ochii mari şi purtători de pace?
Resai din umbra vremilor încoace
Ca să te văd venind … ca-n vis, aşa vii!

Cobori încet… aproape, mai aproape,
Te pleacă iar zâmbind peste-a mea faţă,
A ta iubire c’um suspin arat-o,

Cu geana ta m-antinge pe pleope
Să simt fiorii stringerii în braţe,
Pe veci perduto, vecinic adorato!


 

Teme şi motive lirice: dragostea, iubirea neîmplinită, timpul

36,352 vizualizări, 11 vizualizări astăzi

Împărtăşeşte-ne opinia ta

Cum apreciezi acest material?
3.15 / 5 (20 voturi)