Kamadeva de Mihai Eminescu

Kamadeva

de Mihai Eminescu

Cu durerile iubirii
Voind sufletu-mi să-l vindec,
L-am chemat în somn pe Kama -
Kamadeva, zeul indic.

El veni, copilul mândru,
Călărind pe-un papagal,
Având zâmbetul făţarnic
Pe-a lui buze de coral.

Aripi are, iar în tolbă-i
El păstrează, ca săgeţi,
Numai flori înveninate
De la Gangele măreţ.

Puse-o floare-atunci-n arcu-i,
Mă lovi cu ea în piept,
Şi de-atunci în orice noapte
Plâng pe patul meu deştept…

Cu săgeata-i otrăvită
A sosit ca să mă certe
Fiul cerului albastru
Ş-al iluziei deşerte.


 

Teme şi motive lirice: iubirea neîmplinită, singurătatea, visul

7,193 vizualizări, 1 vizualizări astăzi

Împărtăşeşte-ne opinia ta

Cum apreciezi acest material?
3.50 / 5 (8 voturi)