La steaua de Mihai Eminescu

La steaua

de Mihai Eminescu

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.


 

Teme şi motive lirice: cosmicul, efemeritatea, singurătatea, timpul

25,624 vizualizări, 7 vizualizări astăzi

Împărtăşeşte-ne opinia ta

Cum apreciezi acest material?
4.52 / 5 (21 voturi)