Veneţia de Mihai Eminescu

Veneţia

de Mihai Eminescu

S-a stins viaţa falnicei Veneţii,
N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;
Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,
Pătrunde luna, înălbind pereţii.

Okeanos se plânge pe canaluri…
El numa-n veci e-n floarea tinereţii,
Miresei dulci i-ar da suflarea vieţii,
Izbeşte-n ziduri vechi, sunând din valuri.

Ca-n ţintirim tăcere e-n cetate.
Preot rămas din a vechimii zile,
San Marc sinistru miezul nopţii bate.

Cu glas adânc, cu graiul de Sibile,
Rosteşte lin în clipe cadenţate:
“Nu-nvie morţii – e-n zadar, copile!”


 

Teme şi motive lirice: moartea, nostalgia, singurătatea

11,100 vizualizări, 3 vizualizări astăzi

Împărtăşeşte-ne opinia ta

Cum apreciezi acest material?
4.15 / 5 (107 voturi)